De zeci de ani, literatura internațională despre giftedness arată că fetele sunt constant subidentificate în programele pentru copii supradotați. Nu pentru că ar exista mai puține fete cu potențial înalt, ci pentru că exprimarea supradotării la fete este adesea diferită de stereotipul clasic al „copilului genial”. Probabil toti ati citit articolul “Cum am pierdut-o pe Adela“.
Există o categorie de copii care rareori ridică probleme în clasă. Nu perturbă orele, nu provoacă conflicte și nu intră în atenția adulților. Sunt cuminți, adaptabili, perfecționisti, anxiosi sau pur și simplu tăcuti.
Sunt fetele supradotate.
Iar faptul că ele nu „deranjează” sistemul face ca sistemul să le ignore.
Băieții supradotați tind să externalizeze: contestă, întrerup, se plictisesc vizibil, pot deveni opozanți sau hiperactivi.
Fetele, în schimb, internalizează.
Ele încearcă să se adapteze. Își ascund diferențele pentru a aparține grupului. Devin perfecționiste, anxioase, retrase sau excesiv de conștiincioase. În multe cazuri, performanța lor școlară pare „bună”, dar nu reflectă adevăratul lor potențial intelectual.
Iar când un copil nu creează probleme, nimeni nu oferă mai mult.
Consecința? Mii de fete cresc fără să afle cine sunt cu adevărat.
Toată lumea pierde
Atunci când o fată supradotată nu este identificată și susținută:
- ea pierde accesul la o imagine de sine corectă;
- familia pierde șansa de a-i înțelege nevoile reale;
- școala pierde un lider autentic;
- societatea pierde creativitate, inovație și contribuție intelectuală.
Într-un articolul publicat de noi, este evidentiat clar: curba lui Gauss este similar distribuită la testele de IQ, atât pentru fete cât și pentru băieți. Iar extremele distribuției intelectuale au nevoi educaționale diferite, la fel cum copiii cu dificultăți de învățare au nevoie de sprijin adaptat. Copiii supradotați nu „se educa singuri” si nu „se descurcă singuri” doar pentru că sunt inteligenți.
Mai târziu, costurile devin și mai vizibile. Mulți adulți supradotați neidentificați ajung să trăiască sentimentul dureros descris în articolul „După 20 de ani” — senzația că au funcționat permanent sub propriul potențial, fără să înțeleagă de ce.
Self-Concept: imaginea de sine fără de care talentul se pierde
Dr. Anne Marie Roeper, una dintre cele mai importante voci din educația copiilor supradotați, vorbea despre nevoia esențială a copilului gifted de a-și construi un „self-concept” autentic — o imagine de sine corectă și coerentă.
Un copil supradotat care nu înțelege de ce gândește diferit începe adesea să creadă că este „prea sensibil”, „prea intens”, „ciudat” sau „greșit”.
Fetele sunt în mod special vulnerabile aici, pentru că presiunea socială asupra lor este orientată spre conformare, relaționare și adaptare.
În lipsa unui mediu intelectual potrivit, multe fete învață să:
- nu mai ridice mâna;
- să nu mai pună întrebări;
- să nu mai fie „prea mult”;
- să își reducă ambițiile pentru a fi acceptate.
În timp, această adaptare poate deveni identitate.
Vrei altceva pentru o fetita supradotata?
Inscrie-o in Programul Academic de la Centrul Gifted Education unde punem accent pe o dezvoltare personalizata, pe ariile specifice supradotarii. Ofera-i posibilitatea infloririi personale!
🤔„Printre influențele preeminente asupra femeilor supradotate se numără atitudinile și convingerile părinților despre percepțiile și realizările academice ale copiilor lor, care adesea înlocuiesc percepțiile copiilor despre propria lor performanță” (Neihart și colab., 2002). Opinia părinților contează atât de mult încât „amintirile comentariilor negative ale părinților bântuie femeile supradotate la decenii după ce pleacă de acasă” (Reis, 2002).
🏆Stii o fetita cu gândire abstractă avansata, cu o sensibilitate emoțională extremă; maturitate morală avansată; plina de curiozitate si energie? Ofera-i sansa sa fie descoperita!
Un ultim cuvânt din partea Letei Hollingworth rezumă problemele speciale ale femeilor supradotate: Pe scurt, „chestiunea femeii” este cum să reproduci specia și, în același timp, să muncești și să obții recompensa deplină a muncii, în conformitate cu abilitățile individuale. Aceasta este o chestiune în primul rând a femeilor supradotate, deoarece nemulțumirea și resentimentul față de munca femeilor au provenit în principal din rândul femeilor excepțional de bine înzestrate cu intelect. (Hollingworth, 1926, pp. 348-349).” 100 ani mai târziu, ne confruntăm în continuare cu aceleași probleme și suntem lăsați pe cont propriu să găsim soluții. (It All Began with Leta Hollingworth: The Story of Giftedness in Women, Linda Kreger Silverman)
