Follow si Like:

Cum sa conectezi corpul unui supradotat cu el insusi, cu experienta vietii si cu emotiile?
De ce sa ai un corp cand ai asa o minte puternica?

Imi vine sa rad, asa ca va invit, haideti, poate radem impreuna. Mintea minte. Doar stiind asta si tot iti vine sa zambesti, poate chiar sa razi.

Vedem in fiecare an copii supradotati care nu coboara fizic in corp.

Stim cum suna acest lucru, insa sunt credinte culturale puternice care ne formeaza neuronal despre cum ne percepem, despre cum ne vedem si cum locuim propriul corp. Traim intr-o lume culturala deposedata de corp. Social media a fost creata pentru a crea dependenta cognitiva, adictie (vezi Gabor Mate), o spun insisi creatorii ei.
Recunoasterea faptului ca emotiile sunt inteligente este primul lucru care ar putea deschide drumul pentru a conecta corect creierul, si a recupera si reconecta cu emotiile negative care bineinteles, se inchid in corp. Decade de pushing si cautari pe dezvoltarea creierului au dus totusi in cele din urma la cunostinte despre cum felul cum gandim si care influenteaza corpul, soma.

Adesea copiii supradotati sunt tentati de mici pentru a obtine satisfactie, control, placere, sa stea in corp, doar atat cat e necesar pentru a asigura o experienta a creierului.
Cauta excitatii puternice, si de multe ori, acestea nu sunt obtinute ca experiente “full body”.
Sunt experiente mentale, realizate cu tableta, cartile sau stand pe scaun, sunt statice.
Tot mai putini copii petrec zilnic macar o ora in natura, afara.
Rezultatul este un sentiment de deconectare fizică și emoțională, de la amorțire, disociere, la apatie.
Pe scurt, pierdem legătura cu conștiința de sine in trup.

Lucru care vine cu o ineficienta inteligenta corporala, cu reflexe si instincte slab dezvoltate, cu incapacitate si anxietate de a relationa cu alte persoane aflate in corp, cu un sentiment acut de inadecvare in a te simti in propriul corp.

In plus, orice emotie negativa, creata de situatii in care se simt inadecvat, ii face sa se deconcteze instant de la corp, ceea ce le corupe constiinta conectarii continue cu corpul. Acest copil, are momente in care “iese” din constiinta corpului sau pentru a da cat mai multa vitalitate proceselor cognitive – noi ii vedem efectiv cum “le zboara mintea” si parca nu ar fi in aceeasi incapere cu noi.

De aceea echipa noastra are un focus deosebit, in cadrul modulului Dezvoltare corporală și orientare spațială spre inteligenta corporala, spatialitate si spatiu personal unde prin tehnici somatice/embodyment, dezvoltam constiinta si sensibilizam copilul spre a se cunoaste pe sine in raport cu corpul sau, si dezvoltam introceptia si proprioceptia.

Jocurile utilizate de noi pleaca de la jocuri de constientizare a spatiului in familie, de definire a lui, si a proprietatilor lui, la definirea spatiului de relatie, la jocuri care pun accent pe felul cum ne simtim prin arta implicand materiale senzoriale si toate simturile.

Ne concentram pe conectarea mintii cu corpul prin jocuri care tin de viteza de procesare de pe emisfera stanga pe dreapta, si jocuri care chiar urmaresc inteligenta corporala (a putea decide cu corpul nu cu mintea, prin intuitie, prin intelegerea fina a relatiilor intre parti, prin conectarea cu zone nefolosite din perceptia corporala si cea cognitiva), spatialitatea, curajul de a ocupa un spatiu, de a fi flexibil si de a fi constient de spatiul tau personal si al altora (inteligenta sociala si spatiala).

Un spatiu deosebit de important il au exercitiile de autoreflectie care se regasesc la fiecare sesiune cu intrebari despre corp si unde in corp si-au intalnit emotiile sau cum se vad pe ei insisi sau cum altii i-au vazut, si ce emotii au putut citi in ritmuri, remanenta, posturi, in gesturi, intentii, si intensitatea cu care au lucrat.

Experienta noastra de facilitare a aratat ca oricand punem focus pe corp, copiii supradotati intra intr-o stare de bine pentru ca s-a dovedit, corpul este nu doar singurul vehicul de transport al spiritului, el este si cel care incorporeaza traumele (de unde si nevoia de a le elibera), oboseala psihica si totodata, el furnizeaza vitalul pentru salturi in cognitiv. Uneori stand prea mult in creier, corpul e devitalizat, descentrat, si copiii nu au forta de a mai face fata vietii. Se simt apatici, plictisiti, somnorosi si fara vlaga.

In realitate noi am remarcat foamea copiilor legata de timp petrecut in natura, nevoia de a explora relatia lor cu natura si cu ceilalti in natura, nevoia de a-si solidifica instinctele si abilitatile practice, fizice, nevoia de a se “prosti” in natura, de a-si folosi corpul in toate felurile si de a fi lasati liberi, de a sta pe jos, de a se tavali, sau de a cere timp pentru “un pui de somn” – scurt, negociat, dar atat de simbolic pentru relatie si incredere, atunci cand cererea e acceptata de noi, la timp. Copiii supradotati se simt adesea ultrasolicitati intr-o lume in care sunt centrifugati spre scopuri pe care ei nu le inteleg.

Atentia pe corp, in toate modurile posibile, ii poate ajuta pe copilul supradotat sa se simta bine, atat de bine, incat sa ajunga la acea mult dorita integrare cerebrala, esenta oricarei educatii bune, centrata pe copil si bunastarea lui.