Am avea mult de câștigat din diferențiere
Follow si Like:
RSS
Follow by Email
Twitter
Visit Us

Copilul meu a fost evaluat la un test IQ, si are IQ superior. Doresc sa beneficieze de o educatie diferentiata.
Un vis frumos! De 16 ani, legea 17/2007 nu se aplica, si nu o sa fie adoptate metodologiile de aplicare a legii prea curand, decat daca vom avea un guvern care vede altfel, nationalist.

Ce s-ar putea face?

Sa isi doreasca profesorii sa participe la campaniile Minti Stralucite din scoli, care au loc online, sau la sediul scolilor, si sa se informeze din interes profesional si uman cum sa realizeze diferentierea educatiei in clasa.
Ar fi multe de câștigat în adaptarea lecțiilor la nivelele diferite de capacitate ale copiilor.

Este un fapt recunoscut că facilitatorul este persoana care poate face cel mai mare impact în predarea elevilor care sunt supradotați (Baldwin 1993; Borland 1989; Perino și Perino, 1981).

In educatia diferentiata, nu mai exista profesor. Exista un facilitator al invatarii. Si acesta este cel mai important factor al invatarii, cu copiii supradotati. Profesorul sa devina facilitator.

Credem ca peste 90% dintre profesori au dificultăți de diferențiere. Din varii motive – prea multi copii la clasa, imposibilitatea de a te raporta individual la nevoile fiecaruia, copii cu nevoi speciale care ar avea nevoie sa fie de fapt si in programe specializate terapeutice care sa le poata sustine dezvoltarea sanatoasa, oboseala cronica, lipsa de cunostinte, dar si neinsipratia si neonorarea profesorilor ca oameni si ca fiinte cu nevoi speciale si ei.

Când am susținut ateliere de formare aprofundată in psihopedagogia copilului supradotat, am auzit în mod regulat, că nu au avut deloc parte de diferentiere în formarea profesorilor.

Este important ca tu, ca om de educatie, să te gândești singur la ce nevoi educaționale au elevii și cum modelezi acest lucru. De la modelarea cititului, la matematica, la scris, toate pot fi abordate diferentiat. Ce inseamna diferentierea? Doar continut mai greu? Mai mult, mai incitant? Nu, inseamna ca profesor sa urmaresti momentul oportun al dezvoltarii unei abilitati (insa intr-o sala de 30 de copii acest lucru este imposibil), si apoi sa o sustii cu materiale si activitati orientate diferentiat pe descoperire. Acest lucru necesită ca facilitatorul invatarii să se familiarizeze cu tehnici noi, și să i se ofere și să ia ocazia să exerseze și să stăpânească aceste tehnici. Abordarea diferentierii ar fi de fapt o sarcină pentru întreaga școală.
Baza teoretica e foarte importanta. Ai nevoie de perspicacitate, pentru a personaliza si alege o activitate pentru copii si despre mai multe moduri sa realizezi acel lucru, despre “cum”.

De ce diferentiere?

Din cercetările asupra creierului, știm că supradotatii capteaza informații noi mai rapid. Informația noua este procesată într-o zonă a emisferei drepte a creierului, la modul global-holistic, de unde si nevoia lor de a vedea global harta mentala a unui concept, și cu repetate expuneri, este apoi transferată în emisfera stângă. La supradotați, informația noua este transmisă de la noutate la rutină sau din emisfera dreaptă la stânga in mult mai puțin timp și mai puține expuneri (Sousa, 2003).
“Supradotatii trebuie să treacă prin curriculum într-un ritm mai rapid și cu un nivel mai aprofundat decât colegii obișnuiți:
• Rata de învățare a copiilor cu un IQ de 130 este de opt ori mai rapidă decât rata de învățare pentru copiii cu un IQ de 70.
• Elevii supradotați au mai multe șanse să rețină informații despre matematică și știință, când se accelereaza de două până la trei ori mai rapid decât ritmul mediu al clasei.
• Elevii supradotați au mai multe șanse să uite sau să învețe greșit știința sau matematica cand se pompeaza informatia in ei si daca au reiteratii de repetie a materiei de 2-3 ori
• Există efecte academice puternice atunci când supradotaților li se oferă rezumate și/sau conținut complex.
• Există efecte puternice de învățare atunci când elevilor supradotați li se permite să progreseze rapid prin materie.” ICEP Europe

Ce nu place copiilor supradotati, si vor refuza sistematic sa se incadreze intr-o clasa obisnuita

• Repetita
• Fortarea, cu argumente care nu isi au rostul “trebuie sa faci asta”
• Plictisul si lipsa de entuziasm ale profesorului
• Sa astepte ca altii sa termine ca sa primeasca si ei ceva (atentie, sa fie auziti, sa poata sa-si exprime parerea, sa ceara si sa primeasca un material suplimentar, etc)
• Nu doar materiale noi, si nu doar materiale interesante, ci materiale provocatoare
• Nu sunt intrebati ce gandesc, si nu exista suficient timp pentru a pune intrebari intr-un context liber, de gandire libera de orice ingradiri
• Sa primeasca recompense, „se simt mituiti” si asta nu e etic – se vor plictisi repede si vor crede ca sunt cei mai buni. La prima provocare mai mare, vor claca
• Nu le place ca nu primesc feedback relevant la substanta propriilor idei emise
• Profesori care nu cunosc destule despre subiectele prezentate

Deci de unde sa incepi diferentierea?

Diferentierea la clasa ar incepe de la o intrebare. Cum as putea atinge acest obiectiv altfel, intr-un mod inedit? Ca facilitator, propui activitati, si pleci de la perspectiva copiilor si urmaresti perspectiva copiilor. Un principiu fundamental este sa lasi copiii sa extraga ei ce au nevoie, din intalnire, punandu-si amprenta pe felul cum se realizeaza activitatea. Uneori, daca nu pot sta in activitate, totul se rezuma la reglaj fin pe emotii, in primul rand. Ulterior poate vor primi realizarea activitatii, din curiozitate, interes sau fiindca se simt pur si simplu, bine. Uneori au altceva de exprimat, o foiala profunda, sau strigate, sau pur si simplu o tacere de nepatruns. Sunt stari pe care daca tu ca facilitator ai probleme in a le tolera, si vrei control, vei obtine si opozitionism, si haos, si disociere. Daca poti da spatiu de manifestare, de fapt, dai copilului spatiu sa existe, sa se manifeste ca fiinta umana.
Daca facilitatorul ofera acest spatiu, si numai dupa acest lucru, si daca este intr-o stare de spatiu interior bogat, larg, cu privire la ce urmeaza, atunci si copiii se pot imbarca impreuna in aventura, caci nu, au reusit sa se puna in acord si ei din interior spre afara, prin contextul care li s-a oferit, acela de exprimare de sine, asa cum sunt ei. Nu cum am vrea noi sa fie si sa ne urmeze orbeste.

Diferentierea la modul practic

Amintiți-vă că supradotații, în ciuda diferențelor de învățare, sunt încă copii care necesită facilitare eficientă in educatie.
Diferentierea in Organizarea Clasei
Poate fi foarte provocator şi greu având în vedere numărul de copii la clasă.
Poţi încerca însă cu efort. Poţi alege să faci:
1. Recompactarea curriculumului
2. Sarcini concepute pentru o clasă de abilități mixte pentru a răspunde nevoilor diverse ale studenților. Profesorii introduc niveluri variate de activități pentru a se asigura că studenții învață la un nivel care se bazează pe cunoștințele lor anterioare și îi susţine să fie curioşi.
3. Clase flexibile. Creati un spațiu în care elevii se pot simți liberi să se deplaseze în timp ce ei nevoie și, de asemenea, să ofere elevilor disponibilitatea altor resurse. Ar trebui să fie să poată accesa bibliotecă, un calculator sau să meargă într-o sală de resurse
4. Gruparea pe abilităţi
5. Enrichment (pe cele 3 dimensiuni, structura (se pleaca de la intreg la parti, si nu invers, sau se examineaza nivelul de cunostinte la inceput si nu la sfarsit, se pleaca de la o materie si se ajunge la alta, prin structuri intrepatrunse, etc), continut (profunzimea materiei, gama mare de materiale, suporturi diferite pentru materiale, continuturi foarte variate), proces (ritmuri schimbate, pasi variabili)
6. Realizarea de grupuri mici sau de lucru independent
7. Proiecte transdisciplinare
8. Sarcini progresive
9. Încurajează-i pentru situaţii şi contexte deschise:
• Alege o întrebare grea şi cauta tu raspusul la ea
• Propune-i să vină cu o problemă pe care să o poată rezolva el/ea
• Oferă-i o zonă „Descoperire” din clasă cu materiale (cărţi, reviste gen National Geographic etc) unde copilul să poată: să ridice mâna când se plictiseşte, să ceară voie să îşi aleagă o carte, şi pe bază de convenţie între tine ca profesor şi copil, să îţi prezinte, pentru toţi copiii, la sfârşitul orei, ce a descoperit, şi cum anume îi va folosi acea informaţie lui, celorlalti copii, sau in general, in legatura cu viata.
• Susţine-l să descopere informaţii cu aplicabilitate în viaţa reală. Acumularea de cunoştinţe este ca şi când vrei să devii un master Google, însă viaţa nu este despre a avea toate răspunsurile. Google o poate face pentru noi. Viaţa este despre: şi cum te ajuta această informaţie, în viaţa reală? Unde ai mai întâlnit-o în viaţa ta? Ce vei face cu această informaţie când ajungi acasă? • Chestionarele cu întrebări deschise care permit răspunsuri open-end (răspunsuri deschise, fără un singur răspuns corect) le poţi concepe chiar tu.
10. Accelerarea materiei şi tunneling (doi ani într-unul)
11. Poţi afla extrem de multe detalii despre aceste metode aici

Credem (cum afirmă Sir Ken Robinson) că „fiecare materie dintr-o școală merită atenția potrivită”. Când citim „Elementul”, aflăm, de exemplu, cât de important a fost pentru un cursant kinestezic precum Gillian Lynne să învețe prin mișcare, astfel încât să devină una dintre cele mai desăvârșite dansatoare din toate timpurile (coregrafând Fantoma din Opera, cu premiera în 1986). Practic, copiii au nevoie de un curriculum divers, iar importanța în viața lor a unui subiect poate fi extraordinară – dar asta nu e un lucru care poate fi testat pe loc, are nevoie de timp. Așa că de aceea suntem aici, pentru a fi sensibili la ceea ce îi face să fie pasionați sau interesați și să le oferim un mediu în care să prospere cu adevărat, în care să poată urma un subiect, cu toată inima.

„Ajutați copiii să-și găsească domeniul de pasiune. Aceasta este cheia pentru un copil supradotat. Găsirea zonei de pasiune a copiilor îi face pe aceștia niște învățăcei pasionați, care îi va direcționa apoi către alte și alte domenii de pasiune, care ar putea chiar să provină unul din altul. Este în zona lor de pasiune locul de unde își construiesc de fapt abilitățile, morala și etica, abilitățile de gândire și simțire. Acest lucru transformă copilul mic într-un adult pasionat, cu un set solid de valori, angajat în sarcină, dedicat, vertical.”

Dr. Florian Colceag, Expert international in Educatia pentru Supradotati.

 

Si nu uita:  „Nu există note, si nici cursuri, nici o curricula, care să-i facă pe toți copiii să urmeze aceiasi pasi, în același timp, ca o linie de asamblare. Asta e iluzia care ne-a fost vanduta de cam 100 de ani de cand s-a instituit scolarizarea obligatorie de stat, orientata spre a realiza oameni conformi cu timpurile, si care s-a degradat si a lovit cel mai puternic in copiii supradotati, care invata in salturi, invata vizual, invata global, invata prin muzica, ritm, culoare, invata fara sa poata explica cum invata. Aceasta scoala ca model al umanitatii, este acum depasita complet. O vedem in copiii care vin bolnavi de scoala la spital.”

Copyright Centrul Gifted Education, European Talent Point


Sal Sol