Dupa 20 de ani.
Despre Regasirea Sinelui
Stii semnele supradotarii? Sunt peste 12 semne ale supradotarii. Le poti regasi aici.
Sau venim in intimpinarea ta, si te invitam sa parcurgi un quizz, poate e mai simplu.
Ai fost si tu asa? La 3 ani ai cerut sa inveti literele. La 4 stiai sa citesti. Tot atunci ti-ai facut un plan sa ajuti animalele pe cale de disparitie si sa aduci pacea in lume. La 5 ani ai facut o carte despre defrisari si braconajul animalelor cu carton refolosit si bucati de reviste. La 11 ani, ai facut o petitie pentru salvarea tigrilor albi si la 15 ani ai castigat un concurs cu eseul tau despre traficul de oameni. Parintii si cunoscutii au fost langa tine si au vrut sa te invete ca e prea devreme sa te preocupi cu astfel de griji, prea mari pentru un copil atat de mic sau au ras de pasiunea ta, dar erai hotarat sa vorbesti si nu intelegeai de ce acest lucru era vazut ca fiind atat de neobisnuit. La 12 ani citeai carti mult peste varsta ta, citeai pe Dostoievsky, dar nu aveai pe nimeni cu care sa schimbi doua idei despre ce a trezit in tine. In acel moment te-ai speriat, si ai renuntat sa mai citesti. Starile tale exaltate te-au speriat si te-ai gandit ca e mai bine sa te opresti, sau vei innebuni.
Poate ai invatat sa canti la mai multe instrumente muzicale fara a exersa foarte mult. Si acum inveti sa vorbesti a 5-a limba. Ai reusit sa construiesti o macheta de casa din cutii de chibrit fara sa studiezi decat cateva carti de prin biblioteca. Ti-ai putut da seama si ti-ai diagnosticat propria boala cronica, in timpul unui vis, si toti au ramas blocati. Ai invatat singur sa gatesti, sa tranzactionezi la bursa, ai progresat singur la sah cu un oponent virtual, si da, ai devenit foarte bun in foarte multe directii. Dar te simti totusi, fara egal, fara un sentiment de fraternitate.
Incerci sa treci sters, sa nu te observe nimeni daca esti atat de bun la lucruri. Sau sa-ti ceri scuze pentru abilitatile si realizarile tale. Incerci sa construiesi un alterEgo, care sa para mai mic. Au fost profesori care ti-au zis: Lasa-i pe altii, lasa mana in jos.
Ai fi vrut sa pui acele intrebari, pentru tine erau atat de importante. Ai trait ranit, lovit de prea multe ori in entuziasmul tau, ai experimentat multe momente de respingere. Te-ai umilit uneori, pana ti-ai luat lectia, oferind bilete gratuite la teatru, ducandu-le copiilor ghiozdanul, facand diverse lucruri cautand prietenia altora. Apoi ai fost “bullied” pentru ca “esti un prost”. Ai experimentat si ranile de respingere, de abandon in diverse relatii. Ai primit si comentarii urate pana si din partea profesorilor. Ai avut sarcina de la profesori sa-ti ajuti colegii de clasa, rolul tau cel mai important oferit de profesor: sa-i fii asistent. Insa a fost tortura pentru tine, pentru ca simteai ca e si obositor, si lipsit de apreciere la adresa ta. Te simteai folosit si nu stiai sa spui.
Tot ce ti-ai dorit tare mult era sa imparti cu cineva pasiunea ta pentru gaurile negre, pentru fulgerul plasmatic, si noile teorii despre plasma. Nu poti sa-ti plangi de mila. Dar vocea ta daca ar putea vorbi despre ce ai trai ar fi intrigata, iritata sau plangacioasa. Nu te-ai simti recunscator pentru ce ai trait. Si daca au fost si parinti care nu te-au putut vedea pe tine, pentru cine esti, este posibil sa eviti la maxim sa iti recunosti punctele forte si talentele. Te simti stingher cu cine esti.
Pentru ca nu te cunosti. Desi stii ca esti “cineva”, pentru ca poti face anumite lucruri, si stii anumite lucruri pe care altii nu le stiu. Asa ti-ai construit eul.
La 32 de ani, inca te lupti sa fii un outlier si nu stii cum sa actionezi intr-o lume care se simte ca e atat de debusolata si de lipsita de repere, e o lume distrusa dinauntru spre afara. Familia ta continua sa respinga intentiile tale, ca fiind nerealiste sau inutile. In aceste conditii, tot mai mult eviti sa vorbesti despre visele tale cu ei, dar inca nu gasesti un loc de care sa apartii sau un grup de minti asemanatoare.
Intre timp ai schimbat multe “job-uri” pe care nu le-ai considerat suficient de sincere. Nu au avut nici consistenta si nici amploarea, sau profunzimea de care aveai nevoie, sufleteste. Permanent ai cautat ceva, nestiind ce. Insa sufletul ti-a spus ca ceva foarte important iti scapa, si daca nu faci ceea ce e nevoie sa faci, atunci vei cadea intr-un colaps.
Ai facut schimbari de cariera. O parte din ele ti-au hranit ceva din curiozitatea intelectuala pentru o perioada sau ti-au dat acea securitatea financiara, dar nu ti-au hranit sufletul. Ai observat ca poti stapani conceptual cerintele unui loc de munca in prima saptamana, dar descoperi ca nu ai colegii pe care ti i-ai dorit, ca ei sunt mult in urma in ce priveste aspiratiile personale, si nu ii intereseaza prea mult munca. Doar bifeaza activitatile. Tu te simti lipsit de fervoarea unei comunitati de idealuri, o comunitate de practica unde sa faci ce-ti place, sa sustii un ideal. Ramai frustrat si neimplinit.
Tema Recuperarii Sinelui
Aceasta este adesea experienta celor foarte profund dotati. Ei pot avea adesea succes si performante inalte intr-o varietate de domenii. Insa nu-si gasesc locul.
Cel mai adesea se confrunta cu anxietate, depresie, abandon, chiar tentative de suicid. Aceste stari sufletesti se pot amplifica, pana la a deveni afectiuni neuronale, ceea ce pot duce la tratamente antidepresive, la incercari repetate de tratament neuropsihiatric, psihoterapeutic, insa, fara rezultat.
De multe ori supradotatul, chiar si cand isi gaseste mediul colaborativ, efervescent de care are neovie, pentru a se regla pe sine, are nevoie sa treaca printr-o faza dezintegrativa. Potrivit teoriei lui Dabrovsky,conflictul si suferinta nterioara, sunt necesare pentru dezvoltarea superioara a individului, pentru a avea loc miscarea de la: egoist cu toti, altruist cu mine, la altruist cu tot universul, egoist cu nimeni (ultima etapa de dezintegrare pozitiva). Dabrowski a mai observat ca nu toti oamenii se misca spre un nivel superior al dezvoltarii umane, dar ca abilitati interioare/ inteligenta inalta, combinate cu OE (supraexcitabilitati) sunt predictive pentru un potential de realizare si devoltare de inalt nivel.
Tema Recuperarii Sinelui vine ca o reflectie a unei vieti sinuoase, reflectata de multe dezintegrari negative si pozitive ale supradotatului. “Supradotarea este o conștientizare mai mare, o sensibilitate mai mare și o capacitate mai mare de a înțelege și de a transforma percepțiile în experiențe intelectuale și emoționale.” Dr Annemarie Roeper.
Recuperarea Sineului este tema majora a vietii unui adult gifted care nu s-a regasit de copil in mediul social, uman, si nici nu a simtit ca el conteaza. In profundul sufletului sau, ar fi dorit o altfel de experienta de invatare, de colaborare, de viata.
Intr-un mediul pozitiv, ca cel de la Centrul Gifted Education, si de la scoala Leonardo Gifted School, copiii supradotati infloresc. Insa nu pe loc. Nu imediat. Ci prin efort sistematic. Ei trec prin etapele de dezintegrare, uneori vizibila, incercand sa recupereze cate ceva din trecutul lor traumatic (chiar daca pentru noi nu inseamna mare lucru, pentru ei, datorita supraexcitabilitatilor, a insemnat ceva major sa fie permanent respinsi, pusi la punct, amenintati, certati, abandonati in intentiile lor, sau neimpliniti, neauziti, necanalizati), si abia dupa ce se regleaza perceptia de sine in raport cu mediul, cu sine, cu colegii, si adultii, dupa ce trec in grupul lor prin fazele de Norming Storming, Forming and Performing, care reprezinta etapele de integrare / dezintegrare repetata ale fiecarui grup in care ei se afla (etape specifice fiecarui grup uman de pe planeta), abia atunci ei isi gasesc locul si incep sa se descurce.
Cat timp dureaza copilul meu sa isi revina si sa fie performant?
Dar de la integrare cerebrala – emisfera stanga dreapta, la inalta functionalitate nu se trece usor. Din experienta, le iau copiilor 3 ani de lucru 25 de sambete pe an, la Programul Academic. La scoala Leonardo, cu program normal de luni pana vineri, noi am vazut ca lucrurile se pot regla si dupa 6 luni. Insa nu fara efort, si fara suferinte. Si nu inseamna ca aceste “suferinte” nu vor reveni. Copilul gifted ramane cu supraexcitabilitatile sale toata viata, “nu se vindeca de ele la maturitate”, ceea ce il face vulnerabil la mediu si oameni toata viata.
Repararea Sinelui nu se face fara a trece prin stari neplacute. Supradotatul (copil sau adult) are nevoie de multa, foarte multa hrana emotionala, un mediu specific giftedness, pentru a se co-regla cu cei din jur. Are nevoie de adultii din jur care sa cunoasca particularitatile supradotarii, dar si cele ale copiilor din fata lor, si sa lucreze constient intreaga echipa, in jurul acestora. Aceste aspecte se numesc: diferentiere. A mediului, a invatarii, a pregatirii profesorilor, a produselor cunoasterii acestor copii.
Exista un motiv pentru tot ce ai trait?
„Există o mină de aur de creativitate ascunsă în fiecare dintre acești copii, care poate înflori în creștere spirituală, emoțională, creativă și științifică. Trebuie să construim punți între lumea interioară a individului și lumea exterioară a societății, astfel încât cunoștințele, gândurile și emoțiile să poată curge liber între ele. A contribui la realizarea acestui mare obiectiv continuă să-mi conducă viața cu pasiune.”— Dr. Annemarie Roeper
Revenind la supradotatul nostru, te invitam sa te gandesti ca totul se intampla pentru un motiv. Unul dintre ele, esti chiar tu. Asa cum esti. Daca tu te vezi, si altii nu vad sau nu le pasa, tu te poti intelege azi mai bine ca altii. Vei fi mai capabil sa vezi in altii ceea ce nici macar ei nu au curaj sa o faca. Cei care sunt ca tine au nevoie de tine. Pe masura ce tu nu te mai retragi in pestera ca sa-ti lingi ranile, si iesi in fata, recunoscand fata de tine insuti cine esti tu, devii fiinta care se hraneste singura cu lumina, cu iubirea si aprecierea pe care ai asteptat-o. Asa ajungi sa ii inspiri si pe altii si sa stralucesti. Cam despre asta este vorba.
Cum spunea Rumi: Rana este locul in care Lumina patrunde in tine. Din acest moment te poti imbratisa in toate partile tale de lumina si intuneric si poti face pace cu trecutul. Lucrurile nu au stat perfect, insa constiinta ta le poate patrunde si vedea pe toate, in ansamblul lor. Poti vedea ca perspectiva cu care privesti „nerealizarile tale”, incompleta ta dezvoltare, pot insemna calea prin care te poti darui altora, fiind tu insuti, asa cum ti-ai dorit intotdeauna.
