Copilul meu va fi OK? Vorbeste-mi despre “Big Picture”
Follow si Like:
RSS
Follow by Email
Twitter
Visit Us

Copilul meu va fi OK? Vorbeste-mi despre “Big Picture”

Autor: Bobbie Gilman, M.S. Director asociat Gifted Development Center

Într-o conferință recentă post-testare IQ, un tată a spus: „Sunt un tip adept al “ Big Picture” și a continuat să întrebe de-a lungul conferinței, cum ar putea supradotarea și recomandările noastre sa-i afecteze viața fiicei sale acum și în viitor. Această articol face o scurtă incursiune in subiectul “Big Picture” (“Imagine de ansamblu”) pentru acest tată iubitor și toti părinții ca el.

Context

Elevilor cu dizabilități in dezvoltare li se oferă în mod obișnuit planuri educaționale individuale (Individual Education Plan sau IEP) pentru a răspunde nevoilor de învățare substanțial diferite. Acestor studenți, care inregistrează un IQ cu două abateri standard sub medie, li se recunosc nevoile speciale de planificare, intervenții, modificări ale nivelului și ritmului de instruire, precum și adaptarea sistemului pentru nevoile lor unice. Copiilor supradotați, care inregistrează un IQ cu două abateri standard mai sus de medie, au diferențe de învățare similare și la fel de semnificative. Din acest motiv, statul recunoaște ca fiind tineri cu nevoi speciale atat pe cei care necesită planificare individuală, cât și adaptare pentru a avea succes in scoala. Cu toate acestea, majoritatea statelor au doar mandate “soft” pentru educația supradotatilor, fără consecințe reale pentru școlile care le ignoră. În timp ce nevoile copilului cu dizabilități sunt abordate cu normă întreagă, elevul supradotat poate primi doar două ore de îmbogățire scolara pe săptămână prin intermediul unui program de gifted education al școlii sau o trimitere la concursuri și activități extra-curriculare. Există rar recunoașterea faptului că supradotarea afectează învățarea în fiecare clasă, în fiecare zi. Pentru că nevoile lor sunt satisfăcute la nivel minim, tinerii supradotați sunt o populație cu risc din care apar atat sefi de promotie cat și cei care abandoneaza școala. Elevii supradotați au nevoie să învețe la nivelul lor, sa aiba opțiuni de ritm mai rapid, sa aiba o paleta constantă de provocări prin care sa se depaseasca pe ei înșiși, să învețe cum să lucreze eficient, să-și dezvolte talentele și să respecte abilitățile altora. În caz contrar, chiar și copii supradotati foarte mici de varsta pot deveni perfecționisti în mod nejustificat pe sarcini ușoare, se pierd atunci când întâmpină o problemă dificilă, plasează acceptarea socială mai presus de învățare, nu ating nici o performanta scolara subdezvoltandu-se, dezvolta fobie școlară sau, chiar ceva mai rău.

Părinții trebuie să fie promotori ferventi

Atunci când nu sunt disponibile programe și școli pentru supradotați, responsabilitatea pentru asigurarea unui educații rezonabile pentru un copil supradotat este suportată în mare măsură de părinți. Doar câțiva profesori pricepuți vor furniza materiale mai complexe pentru un copil care lucrează la un nivel prea scăzut, si vor limita exercițiile și practicile inutile, oferind proiecte independente, si permitand unui student să participe la nivelul superior de matematică sau chiar recomandandu-I sa sara anumite capitole. Părinții sunt de obicei primii care recunosc atunci când nevoile copilului nu sunt satisfăcute. Când părinții prezintă date și recomandări către școli, acestia chiar au o bază solidă pentru lobby. O varietate de opțiuni semnificative devin apoi posibile. De aici încep întrebările de tip “big picture” “imagine globala”.

ÎNTREBĂRI BIG Picture
Nu vreau să-mi presez copilul.

Vreau doar copilul meu să fie fericit. Copiii cu diferențe semnificative de învățare necesită o programare specială și vor fi mai fericiti cu abordări care iau în considerare nevoile, interesele și abilitățile lor. Mulți copii înzestrați consideră munca mai avansată din punct de vedere conceptual ca fiind mai ușoară și munca la nivel de clasă pe care deja o stăpânesc, mai grea („Dacă 3 + 5 a fost 8 ieri și sunt 8 astăzi, de ce trebuie sa continui să fac asta? ”). Vor să gândească și să rezolve probleme. Sunt curioși și adoră sa învete. Pe măsură ce elevii supradotați se maturizează, percepția că educația este irelevantă poate submina motivația lor de a învăța.

Ar trebui să abordez subiectul „supradotarii” cu copilul meu?

Copiii supradotați știu deja că sunt diferiți. Chiar și copiii foarte mici văd repede că învață mai repede, folosesc cuvinte diferite, gândesc la un nivel diferit și adesea simt mult mai profund decât colegii lor. Este important să afirmați diferențele copilului dvs. și să prezentați aceste diferențe într-un mod pozitiv. „Ai o minte foarte bună”, este un lucru bun loc pentru a începe o discuție atentă asupra numeroaselor puncte forte ale oamenilor. Recunoscând că perfecționismul, sensibilitatea, intensitatea, supraexcitabilitatea vin împreună cu teritoriul supradotarii, împiedicați un adolescent supradotat să vadă aceste aspecte normale ale supradotării ca defecte. Un băiețel a venit pregătit pentru testare. El a spus: „Mama mea spune că toți avem daruri. Sunt aici să aflu care sunt ale mele”.

Copilul meu este capabil de mult mai mult la școală, dar nu se plânge.

Ar trebui să îmi fac griji? Copiii supradotați au nevoie de muncă rezonabilă la școală, altfel încep sa dispretuiasca timpul petrecut acolo. Când elevii supradotați nu sunt suficient provocați la școală, ei cresc obișnuiți să nu fie nevoiți să se straduie pentru a reuși. Sunt atât de obișnuiți ca la școala sa fie ușor că nu sunt pregătiți să facă față provocărilor atunci când se întâlnesc în cele din urmă cu ele. Elevii supradotați au nevoie de o muncă provocatoare de la o vârstă fragedă pentru a-și dezvolta potenţialul.

Noi îmbogățim curriculumul si viața copiilor acasă în mai multe moduri. Nu va fi suficient?

Îmbogățirea curriculei acasa este extrem de importantă, dar nu poate servi ca înlocuitor al unui program școlar care nu satisface nevoile copiilor supradotați. Este nevoie de atâta energie pentru a reînvata ceea ce ei știu deja că s-ar putea să fie dezangajati sa mai invete. Pe măsură ce cresc, pot rezista activităților de îmbogățire din afara școlii care le reduc timpul liber pe care il au. Aceasta nu inseamna că părinții nu ar trebui să ofere o mare varietate de experiențe de interes pentru copii, sa le răspunda la întrebările lor și, ocazional, sa ii învete pe copii ceea ce ei cer să învețe. Cu toate acestea, dacă învățarea reală are loc numai după ce copilul vine acasă în fiecare zi și părinții ofera informatiile si abordarile de nivel superior care lipsesc la școală, poate fi preferabil homeschoolingul sau parțial homeschoolingul. Noi lucrăm si ne consiliem cu familiile pentru a lua în considerare o varietate de opțiuni, inclusiv consultatii cu privire la optiunea de homeschooling.

Copilul meu se va simți inconfortabil lucrând la un program online sau individualizat pe care colegii de varsta nu il fac si ei?

Unii copii se simt împuterniciți când li se permite să-și vada de propria muncă la modul individual; alții vor să lucreze cu colegii de clasă. Unii sunt deosebit de sensibili la sentimentul de apartententa, la a face parte intr-un grup. Gasirea optiunilor posibile si potrivite pentru fiecare copil la modul individual necesită luarea în considerare a tuturor factorilor. În mod ideal, o cale poate fi găsita pentru a sprijini munca copilului la nivelul adecvat într-un cadru acceptabil. De exemplu, dacă profesorul poate grupa mai mulți copii împreună pentru un program online sau pentru proiecte care implica munca individuală, aceasta poate fi o soluție mai confortabilă pentru tinerii implicați.

Accelerarea nu va submina încrederea sau dezvoltarea socială a copilului meu?

Cercetările privind accelerarea (fie la o materie, fie in anul de studii) sunt pozitive, cu condiția ca si copilul sa fie de acord cu incadrarea. Solicitam ca intotdeauna copiii să fie incluși într-o astfel de alegere astfel încât să nu se simtă niciodată forțați într-o mutare incomodă. „Accelerarea” este o denumire greșită, deoarece scopul nu este de a împinge copilul înainte, ci de a-l sustine in invatare pe copil la nivelul sau real de abilitati si interese. Copiii supradotați, plasați cu colegi de vârstă similara, pot să ajunga sa nu învețe nimic. De exemplu, un copil avansat de nivel grădiniță care citește fluent (cu sentiment) acasă, dar se opreste automat in clasă pentru a imita ceilalți elevi, poate citi cu placere la nivelul sau dacă este plasat într-un grup de lectură de clasa I sau a II-a. La modul ideal, un astfel de copil ar trebui să viziteze zona de avansati timp suficient pentru a lua în considerare dacă s-ar simti mai confortabil în acest nou mediu inconjurator. Dacă alege să aștepte, credem că este mai bine să il urmăm. El poate face o alegere diferită în viitor. În general, copiii supradotați se potrivesc cel mai bine cu colegi de vârsta mentală apropiata, deci accelerarea poate ajuta la reducerea slabei potrivirii în clasa bazată pe vârstă. Copiii învață abilități sociale prin prietenii cu alti copii de toate vârstele; dezvoltarea socială nu este sacrificata de accelerare. Cu toate acestea, atât avantajele și dezavantajele accelerarii, cât și schimbarile prin mutarea in clase superioare sau in clase obisnuite trebuie cântărite cu atenție si este esenţial, ca in plus, sa primeasca un profesor insotitor dedicat.

Nu vreau ca copilul meu să aibă colegi de clasă care sofeaza înainte ca el să poată … prieteni care sunt mai dezvoltat fizic decât el … Nu vreau ca copilul meu să meargă la facultate la 10 ani!

Vai! Părinții au rezolvat nevoia de accelerare în atât de multe moduri diferite, incat nici o familie nu trebuie să se angajeze într-o soluție incomodă. Vă putem familiariza cu aceste opțiuni și vă putem ajuta să vă dezvoltați propriile planuri pe măsură ce copilul dumneavoastră se dezvoltă de la an la an. Avem multi clienți fericiți, bine adaptati, acum adulți, care au navigat cu succes în școală si au ramas cu dragostea lor de a învăța intactă. Cu îndrumare, puteți răspunde sensibil și cu succes nevoilor unice ale copilului dvs.

 

Articol original:
Gifted Development Center a service of
The Institute for the Study of Advanced Development
Will My Child Be OK?
Tell Me About the Big Picture.
Bobbie Gilman, M.S.
Associate Director
Gifted Development Center

Publicat cu acordul Bobbie Gilman, M.S.