Am vrea sa subliniem cat se poate de mult, cat de important este sa invatam despre functionarea creierului integrat si ce putem face noi ca adulti si parintii pentru a dezvolta un creier integrat la copiii nostri. Regretam ca informatiile despre rezilienta si creierul integrat au devenit o perspectiva de referinta abia in ultimii 10 ani, prin publicarea rezultatelor din neurostiinte.
Sistemul educational promoveaza in general o dezvoltare dezechilibrata, a cognitivului in dauna emotionalului si socialului. In acest context nefavorabil, copilul supradotat are nevoie sa dea sens, impreuna cu alti colegi, unei provocari, intr-un mediu unde se simte in siguranta, acceptat asa cum e, si tot acolo sa rezvolve conflicte, sa cunoasca stari si emotii care apar simultan cu procesele lui cognitve – procese care duc la integrarea creierului. Abia atunci putem vorbi de provocari integrate emotional la nivelul lui ridicat de cognitie.
Din observatiile noastre din peste 15 evaluari comportamentale (intalniri la prima vedere a copiilor supradotati cu comisii de psihologi clinicieni pentru a descoperiri comportamente in situatii de limita, sau in situatii neprevazute) din ultimii 7 ani de activitate, si in urma analizei pe comportamente de rezilienta pentru aproximativ 200 de copii care au lucrat peste 2000 de ore alaturi de echipa de facilitatori si traineri pe parcursul Programului Academic lucrurile stau asa:
Copilul gifted integrat:
- Este extrem de deschis, senzitiv, atent la ceilalti si la el insusi
- Poate pune in cuvinte in mod elevat continuturi interioare
- Este constient si conectat din punct de vedere corporal cu sine (poate sa verbalizeze),
- Are simtul umorului dezvoltat si se exprima in public cu usurinta.
- Este spontan, creativ, inovativ si nu simte nevoia sa isi puna o masca pentru a se integra in colectiv – se accepta si ii accepta pe ceilalti asa cum sunt.
- Beneficiaza de suportul si iubirea parintilor in mod neconditionat.
- Chiar daca este hiperfocusat la ceea ce le place si distras (neatent) cand nu se simte stimulat, nu manifesta comportamente disruptive sau agresive, ci se refocalizeaza si isi foloseste creativitatea pentru a gasi aspecte stimulante in contexte pe care el/ea le vede ca fiind nestimulative.
- Unii copii gifted au abilitati ridicate de relationare (abilitati interpersonale) si sunt foarte empatici. Altii performeaza intr-un domeniu/subiect de interes fiind intr-un contact profund cu emotiile lor, cu corpul lor sau cu efectele comportamentului lor asupra celorlalti.
Copilul gifted neintegrat
- Isi doreste sa fie centrul atentiei (prin orice mijloace), sau, la polul opus, este complet dezinteresat si neparticipativ la activitati de grup.
- Mizeaza pe cognitivul lui in detrimetrul componentei emotional-sociale si este incurajat in acest demers de familie, care adesea face acelasi lucru.
- Devine agresiv sau dominator, monopolizeaza grupul sau este retras, absent sub pretextul ca se plictiseste.
- Este manipulativ si dezinteresat de contactele interpersonale: tot ceea ce mediaza relatiile cu ceilalti tine de subiectele lui preferate.
- Nu stie sa lucreze in echipe si nici nu are vreun interes pentru acest aspect deoarece colaborarea presupune negociere si compromis.
- Se teme sa se afirme din punct de vedere emotional, e vulnerabil si usor de destabilizat, avand un comportament observabil de tip agresiv (verbal – foloseste sarcasmul, fizic – loveste, este reactiv si repede excitabil) pasiv agresiv (renunta sa se exprime la timp si o face doar cand poate sa domine, sau evita confruntarea) sau de tipul “clovnul clasei” (sa ii faca pe ceilalti cu orice pret sa rada, pentru a fi acceptat, integrat in colectiv).
- Renunta repede, are toleranta scazuta la frustrare si prezinta adesea tulburari emotionale sau de comportament.
De obicei, copilul gifted neintegrat are parinti permisivi si indisponibili emotional, foarte autoritari sau agresivi, folsind cognitivul drept unica moneda de comunicare, si singura panta de autoafirmare pentru a primi iubirea familiei.
Te invitam sa retii:
- Copilul tau supradotat are nevoie de integrare emotionala si sociala, pe orizontala si pe verticala. Atunci cand Emisfera stanga si Emisfera dreapta functioneaza integrat, adica schimba informatii prin corpul calos, avem un creier care functioneaza integrat pe orizontala. Cand copilul simte emotii, senzatii, si frici irationale intra in alerta si se panicheaza. Insa cand stie sa discute despre aceaste emotii de baza ale vietii cu un adult (dezgust, frica, tristete si furie) atunci integreaza creierul pe verticala si va putea functiona multumitor in situatii de stress sau amenintare. Poti afla mai multe despre aceasta in Cartea “Creierul Copilului tau”
- Fiecare interactiune este invatare pentru copilul tau; relatiile se construiesc in timp; alfabetizarea emotionala a copilului incepe de la faptul ca adultul poate recunoaste acea emotie la el insusi si acea emotie nu-l face sa se simta inadecvat, incat sa nu poata fi prezent in relatie cu copilul. Multi parinti nu stiu cum sa faca acest lucru.
- Fara sa vorbim si acasa, si la scoala, despre emotii, ce simtim, ce ne doare, cand ne doare, ce nu intelegem, ce nu se leaga, nu integram pe orizontala, cele doua emisfere. Si intarim dezechilibrul, asincronia in dezvoltare. Si apoi apare falia care se rupe, trauma. “Chestia” aia care nu face sens, comportamentul ala incredibil si incalculabil, si imprevizibil, si …si…si……putem invata sa facem contact cu emotiile, asa cum sunt si sa le integram, vorbind, comunicand, analizandu-le, lasandu-le sa fie. In felul acesta se dezvolta rezilienta, mintea integrata, inteligenta integrata. In felul acesta ne pregatim pentru viata, pentru a trece peste obstacole, care, cu siguranta, ne asteapta.
- Invatarea prin joc este sansa integrarii tuturor functiilor cognitive, emotionale si sociale, conform cu ultimele rezultate in domeniul neurostiintei pentru un creier integrat.
- Citeste mai multe aici
