Cum descoperim abilitatile copilului mic?
Deunazi am fost abordata de o cursanta a cursului de Vizualizare creativa pe care il sustin.
Ne cunoastem deci de ceva timp. Stia ca ma ocup de educatie si de mult timp de copiii supradotati.
Mi-a adresat intrebarea daca stiu cumva un aparat care sa masoare abilitatile copiilor.
Care poate sa spuna “la ce este bun”, inspre ce are inclinatie. Daca se poate, “sa nu piarda timp cautand”.
Am raspuns ca stiu de unul, insa nici un aparat nu poate masura capacitatea experentiala a unui copil de a da raspunsuri adecvate in situatii care contin stres, un anumit context, si grup. Nici un aparat nu va putea vreodata sa faca predictii despre capacitatea reala de a raspunde mediului.
Apoi am intrebat: ce varsta are? Mi-a raspuns: 2 ani si jumatate.
Am ramas perplexa. Si i-am intarit raspunsul. Draga mea, lucrez de peste 17 ani in educatie. Toti copiii pana la 12-14 ani au nevoie de experiente, unde sa fie validati, unde sa fie vazuti, de unde sa primeasca feedback si asupra caruia sa reflecteze si sa isi constientizeze cu timpul singuri abilitatile.
Au nevoie sa intre in context de lucru pe abilitati cu persoane care sa-i inspire si de la care sa-si extraga informatii si experiente relevante lor, varstei lor si curiozitatii lor.
Au nevoie de adulti responsabili care sa poata sa recunoasca competentele incipiente, acele talente naturale, si sa le recunoasca verbal catre copil transformand acele mici competente inconstiente, in competente constiente.
Doar asa va putea si copilul pe la 14 ani sa se simta pe picioarele lui, si sa inainteze spre etapa de adult, cunoscandu-si tot mai mult capacitatile, aptitudinile, abilitatile.
I-am spus – si cel mai bun aparat va putea sa-ti dea doar indicii despre potentialul tau la un moment dat, lucru extrem de dinamic si variabil. Potential nu inseamna capacitate reala, este doar un potential si atat. In fata unei situatii reale, acea competenta potentiala este pur contextuala, este un cub de ghiata la 200 de grade.
Am insistat si sper ca mesajul va ajunge: materialul publicat de noi pe site, despre descoperirea abilitatilor la copii, este si va fi un material de referinta.
Ca o concluzie, va invitam cu caldura sa cititi cartea lui Sir Ken Robinson:
Descoperă-ți Elementul. Cum să-ți afli talentele și pasiunile și cum să-ți transformi viața Titlul original: Finding Your Element.
Nicaieri Sir Ken nu vorbeste de vreun aparat.
Oare de ce nu?
Din contra el spune “Niciun test sau exercițiu general nu poate surprinde toate complexitățile abilităților și caracterului tău unic.”
In plus, mai adauga el:
“Abilitățile necesită adesea o cantitate considerabilă de educație și ucenicie pentru a se dezvolta. Doar pentru că ai o tendință naturală către ceva nu înseamnă că vei fi automat expert în asta. Având o înțelegerea naturală a ceea ce trebuie să faci cu o șurubelniță nu te face un maestru tâmplar.”
In final mamica a plecat aratand dezamagire pe chip. Nu cred ca a inteles. Si nu i-am satisfacut nevoia. Cred ca de control, din pacate. Un copil are nevoie de toate experientele lui pentru a deveni un adult responsabil, curios, imaginativ, creativ si mai ales, el insusi.
Cu toate ca atitudinea este una pozitiva, remarcam ca in spate sunt posibil niste distorsiuni legate de educatie si contextul de viata al unui copil.
Unu, atitudinea de descoperire este una unidirectionala.
Doi, asteptarile parintilor legate de copii, este bine sa ne intrebam: sunt realiste, sunt rezonabile si vin dintr-o nevoie autentica a parintilor de a-si sprijini copiii sau e o forma distrugatoare de control si hiperprotectie?
De multe ori observam copilul ca fiind obiectul cautarilor parintilor, si nu subiectul. Copilul nu are nimic de zis, el este plimbat de colo colo pentru a lua „maximul” posibil de pe „piata”.
Nu in ultimul rand, abilitatile se dezvolta in timp, pe parcursul unor relatii si procese, nu apasand pe butoane. Nimeni nu poate veni sa-i citeasca in stele abilitatile copilului. Daca ar fi asa, ar fi un proces puternic disruptiv si manipulator, si nicidecum orientat spre a il sustine pe copil sa se cunoasca, sa simta ca are putere in acest proces si ca isi poate gestiona singur aceste abilitati si aceasta crestere si singur in viitorul sau de adult.
Va invitam sa-i implicati pe copii in cat mai multe activitati, si cat mai variate, cat mai des cu persoane inspirationale, aceia putand fi chiar voi. Daca voua nu va place sa faceti bricolaj, credeti ca va invata mai usor sau mai greu brocolaj copilul dvs.? Daca voua nu va place sa faceti croitorie sau sa coaseti, credeti ca va fi o placere pentru copil sa-si faca un fular sau sa-si coasa o soseta rupta?
Vom reveni 😉
Vom face un newsletter despre MentorLink, despre o comunitate de invatare si practica, si despre acele locuri fabuloase unde noi ne-am dus si au fost transformative pentru sufletul, mintea si inima noastra.
Fii alaturi de copilul tau, tu esti cel mai puternic model. Esti acel model axiomatic de valori, de abilitati, ritualuri benefice, modele de gandire si atitudini de viata pe care copilul tau le va copia ca un burete. Acelea sunt valorile innascute si reprezinta tezaurul lui de viata, pentru toata viata. Pentru care iti va multumi cu siguranta candva.
