Copiii supradotati sunt probabil urmatoarea generatie de inovatori si lideri si totusi, cei extrem de inteligenti sunt de multe ori invizibili în sala de clasa, fara o programa scolara adecvata, feedback de la profesor si motivatia de a atinge potentialul maxim. Aceasta concluzie vine ca urmare a celui mai mare studiu stiintific al copiilor supradotati realizat pe parcursul a 30 de ani de cercetatorii de la Universitatea Vanderbilt.
David Lubinski, profesor de psihologie si dezvoltare umana, a condus studiul, care a urmarit 300 de copii talentati de la 13 ani pâna la vârsta de 38, inregistrand realizarile lor în mediul academic, de afaceri, cultura, sanatate, stiinta si tehnologie. Rezultatele au fost publicate recent într-un articol intitulat “Who Rises to the Top? Early Indicators” in Psychological Science.
“Copiii supradotati sunt o resursa pretioasa de capital uman”, a declarat Lubinski, care si-a petrecut patru decenii studiind acesti copii coreland rezultatele de la testele SAT cu realizarile de mai tarziu din viata. ”Aceasta populatie reprezinta viitorii creatori ai culturii moderne si lideri în afaceri, sanatate, lege si STEM (stiinta, tehnologie, inginerie si matematica). Studiul nostru ofera o perspectiva noua legata de potentialul copiilor supradotati.”
Copiii din studiu au fost selectati folosindu-se procedurile de testare SAT realizate la vârsta de 13 ani. Din cei 320 de participanti, 203 au urmat un program de master. Dintre acestia, 142 (circa 44 la suta), au câstigat, de asemenea, diplome de doctorat – un procent semnificativ mai mare decât in populatia generala (în jur de 2 la suta). Majoritatea copiilor a continuat sa urmeze o cariera de succes, acestia devenind lideri in companiile din topul Fortune 500, ingineri software, medici, avocati si lideri în politici publice (un subiect l-a consiliat pe presedintele Statelor Unite pe probleme de politica nationala).
În ciuda succesului lor remarcabil cercetatorii au ajuns la concluzia ca elevii foarte talentati au experimentat obstacole de-a lungul timpului care i-a impiedicat sa-si atinga întregul lor potential. Institutiile de învatamânt tipice au fost de multe ori în imposibilitatea de a se adapta ritmului rapid în care au învatat si digerat materiale complexe. Când acesti elevi si-au însusit materialele de curs, profesorii de multe ori s-au reorientat spre cei care inca nu reuseau. Acest lucru a dus la oportunitati de învatare ratate, frustrare si rezultate mai slabe, în special pentru cei extrem de talentati, sugereaza cercetatorii.
“Exista ideea ca elevii supradotati nu au nevoie de ajutor. Acest studiu arata ca nu e cazul Acesti oameni cu un IQ foarte mare vor face performanta in salile de clasa obisnuite, dar nu isi vor satisface pe deplin potentialul, cu exceptia cazului în care li se da acces la cursuri accelerate si la programe educationale speciale”, spune Kell.
În timp ce exista programe care sa ii ajute pe cei cu dizabilitati de învatare, nu exista nici unul pentru supradotati, adauga Lubinski. “Cu cât capacitatea intelectuala este mai mare, cu atât mai dificil este sa gasesti programe si oportunitati educationale. Studiul nostru arata ce fel de masuri puteti lua pentru a-i identifica pe cei extraordinar de talentati din rândul studentilor talentati”.
Lubinski ajunge la concluzia ca cei supradotati au fost motivati în cele din urma sa atinga un nivel mai ridicat în cazul în care materialele de curs au fost prezentate la nivel avansat.
Sursa: HotNews.ro
