Autor: Prof. Dr. Florian Colceag


Presedinte EDUGATE si IRSCA Gifted Education


Asincronia dezvoltarii 2

Reactii sociale tipice. 3

Sistemul educativ liniarizat bazat pe reproducere. 3

Supradotatii si dezvoltarea. 4

Influenta supradotatilor in istorie. 5

Concluzii 6

Asincronia dezvoltarii


Statistic vorbind, supradotatii reprezinta intre 2 si 6 procente din populatia umana si dat fiind ca multi dintre oamenii celebri din istorie au fost supradotati au aparut anumite pareri eronate asupra acestora.

Exista mitul copiilor supradotati care fiind mai dotati decat alti copii ar avea in mod obligatoriu un succes social mai mare. Realitatea este insa cu totul alta. Datorita dezvoltarii asincrone a copiilor supradotati ei dezvolta abilitati intelectuale deosebite pe un fond emotional identic cu a celor de varsta lor, doar ca mult mai intens.

Din aceste motive, in general, copii supradotati sunt priviti de copiii din generatia lor ca ciudati, tocilari, etc si nu sunt integrati social in colectivitate. Fenomenul este prezent nu doar la varsta copilariei ci si mai tarziu pana in momentul in care prestigiul rezultatelor muncii persoanelor supradotate se impune societatii.

Emotionalitatea deosebita, hotararea de a duce lucrurile pana la final, creativitatea si originalitatea, responsabilitatea sociala, simtul acut al dreptatii si nedreptatii ce caracterizeaza copii supradotati fac deseori ca acestia sa devina incomozi si pentru profesori si pentru familie, sau mediul lor social.

Foarte frecvent copii supradotati pun intrebari penetrante sau chiar stanjenitoare prin profunzimea lor si nu accepta raspunsuri ambigue. Din aceste motive sunt deseori admonestati si descurajati sau chiar pedepsiti atat de parinti cat si de mediul lor social.

De fapt, se poate constata existenta unui mecanism social de descurajare si aplatizare a copiilor, tinerilor si adultilor capabili de performanta inalta, acest mecanism fiind puternic mai ales in societatile conservatoare care au avut o evolutie istorica lenta.

In cadrul acestui mecanism copiii supradotati sunt obligati sa se incadreze in norme sociale stricte fara a li se recunoaste creativitatea, sunt obligati sa invete in ritmul generatiei lor, desi din cauza asincroniei dezvoltarii ei pot fi cu cativa ani mai maturi decat generatia lor, sunt obligati sa treca printr-un sistem de examinare care le ignora contributia proprie, creativitatea, originalitatea si performanta pe directii de pasiune proprii. La varsta adulta mecanismul obliga supradotatii sa se incadreze in reguli tipizate de tip fisa postului, sa se comporte in mod formal nevalorificand inteligenta, creativitattea, intelepciunea, simtul dreptatii, umorul, capacitatea de a rezova probleme complexe sau alte calitati specifice acestei grupe de adulti.

Maturitatea psihologica si intelectuala a supradotatilor supusi dezvoltarii asincrone si la varsta adulta devine antagonica in acest caz cu sistemul social infantil bazat pe reprezentare si nu pe profesionalism, pe managementul crizelor si nu pe rezolvarea acestora, pe manipulare si nu pe emancipare. Cum statistic vorbind, majoritatea populatiei de 70-80% au abilitati personale, inteligenta, creativitate, determinare in atingerea scopurilor, capacitate de comunicare sociala si performanta profesionala relativ redusa, sistemul bazat pe reprezentare genereaza paradoxuri: alesii populatiei majoritare au abilitati reduse si gestioneaza criticabil sistemul social.

In societatile in care reprezentarea nu este insotita de un sistem de selectie a reprezentantilor pe baza de calitati personale, supravietuirea depinde nu de dezvoltare ci de conservarea sistemelor de organizare clasice, acestea fiind deseori depasite de istorie. In acest caz putem vorbi despre o asincronie a dezvoltarii sociale a grupului supradotatilor vis-a-vis de grupul majoritar. Atunci cand supradotatii emigreaza in alte zone mai dinamice din cauza conservatorismului societatii de origine, aceasta se adanceste si mai mult in traditionalism si crizele devin istorice.


Reactii sociale tipice


Copii supradotati trezesc frecvent sentimente negative de invidie, gelozie, sau ura din partea colegilor de generatie care nu au capacitatea lor de a performa in domeniile de interes si in consecinta au parte de o puternica opozitie din partea mediului lor social.

Din aceste motive copii supradotati sunt deseori victimizati, mai ales ca in ciuda inteligentei lor deosebite ei au opinii de o mare candoare asupra oamenilor pe care-i vad mai plini de calitati decat sunt in realitate. Istoria tuturor popoarelor este plina de urmele a doua categorii de supradotati: cei ce au fost sacrificati de sistem datorita credintei lor in om si cei ce s-au intors contra sistemului cautand solutii care sa-l transforme prin mijloace specifice. Putem spune ca reactia acestora din urma a adancit deseori decalajul dintre oamenii obijnuiti si cei supradotati, deseori creand presiuni imense ale majoritatii populatiei impotriva supradotatilor. Schimbarile de orice fel care au marcat traditionalismul societatilor stagnante au fost in general produse de actiunea supradotatilor, in acest caz reactia majoritatii fiind de inhibare fata de calitatile specifice copiiilor capabili de performante inalte.

Un numar imens din copii supradotati ajung astfel gifted underground, ascunzandu-si calitatile pentru a nu fi supusi pedepselor mediului lor social si pentru a fi acceptati in colectivitati. Procentul de gifted underachievers- care in ciuda abilitatilor si calitatilor lor naturale au rezultate slabe la invatatura- este de asemenea enorm. Statisticile mondiale arata ca peste 50% dintre copii supradotati nu au succes social sau profesional la varsta adulta. De fapt se poate considera in mod clar ca aceasta categorie de copii este printre cele mai expuse riscurilor sociale.

Riscurile sociale ale supradotatilor reprezinta insa la nivelul societatii riscul inadaptabilitatii la nou, la dinamic, la complexitatea dezvoltarii, la insuccesul pe pietele externe, la oportunismul politic al liderilor crescuti pe reprezentare, la subdezvoltare si coruptie, la manipulare si lipsa a respectului pentru drepturi cetatenesti, la degradarea mediului si la epuizarea resurselor, la primitivism si lentoare in adaptarea evolutiva a societatii. Aceste directii  sunt unele dintre cele in care supradotatii se motiveaza intrinsec si fata de care actioneaza in mod profesional in cazul in care sunt incurajati de catre sistem in loc de a fi descurajati micsorand sau chiar anuland riscurile mentionate.


Sistemul educativ liniarizat bazat pe reproducere


Sistemul educativ descurajeaza in mod continuu un procentaj de peste 40% dintre copii supradotati, anume vizualii spatiali, ce au o dominanta functionala a emisferei cerebrale drepte. Acestia gandesc in imagini in timp ce sistemul oficial utilizeaza cuvinte pe care vizualii spatiali trebuie sa le transforme in imagini, sa gandeasca in imagini, apoi sa retranscrie rezultatul in cuvinte pentru a fi evaluati in cuvinte.

Din acest motive ei devin copii cu un risc educational major in sistemele clasice bazate pe expunere si memorare, desi in mod paradoxal vizualii spatiali au cea mai mare creativitate/ inventivitate, caracterizati de o inteligenta complexa si dinamica, critica si laterala si in final formeaza oamenii care adauga o reala plus valoare in sistem dezvoltand solutii, inovatii si tehnologii in stiinta sau arta.

La vizualii spatiali se dezvolta o atitudine de contestare a autoritatii care-i dezavantajeaza de asemenea social transformandu-i intr-o categorie de risc social.

In mod paradoxal procentul de supradotati din randul infractorilor este superior mediei statistice, aceasta datorandu-se reactiilor constant adverse ale mediului social. Toate aceste simptome dispar insa intr-un mediu educativ dedicat cu programe deschise si creative, cu interactiune, dinamism si feedback intre copii si profesori, cu atmosfera deschisa si cooperanta.

Intr-un astfel de mediu educativ, familial, social, copii supradotati se dezvolta la adevaratul lor potential si fiind auto-motivati prin natura lor, devin factori activi de progres odata ajunsi la varsta adulta.

Un aspect relevant este dat de preponderenta vizual-spatialilor in societatile de tip familial, preponderenta ce nu se regaseste in sistemele de tip monopolist. Societatile de tip familial genereaza un numar mult mai mare de supradotati cu inteligenta creativa, dar in cazul unei stagnari sau lentori a dezvoltarii istorice si economice a acestor societati, marea majoritate a acestor supradotati creativi emigreaza catre societatile monopoliste unde disciplina si rigoarea populatiei permite o dezvoltare accelerata in cazul in care sunt importati suficienti vizual-spatiali creativi.

In mod paradoxal matricea de generare a inteligentelor creative superioare ramane nedezvoltata in acest caz din cauza fenomenului de drenare a creierelor.

Supradotatii si dezvoltarea


Nevoia dezvoltarii unui mediu propice de dezvoltare este cu atat mai important de luat in considerare, cu cat supradotatii aduc beneficii societatii incomparabil mai mari decat ceilalti oameni, intorcand investitia sociala incomensurabil mai mult.

Acest lucru se poate observa peste tot unde invatamantul pentru supradotati a fost stimulat prin investitii financiare si eforturi materiale si umane. Exemplele politicilor lansate de Commonwealth in aceasta directie se vad concretizate atat in dezvoltarea economica a acestor tari cat si in saltul stiintific si tehnologic, protectia mediului natural, stabilitatea sociala, bunastarea, fericirea populatiei si satisfactiile cotidiene.

De fapt acest tip de rezultate se poate regasi peste tot unde educatia si insertia sociala a supradotatilor a fost sprijinita. Este un rezultat firesc al rezolvarii crizelor locale prin actiunea adultilor si tinerilor supradotati, a dezvoltarii de idealuri umanitare, a sublimarii piramidei nevoilor lui Maslow, a spiritualizarii consumurilor, toate acestea fiind caracteristici normale in mediul oamenilor gifted si devenind normale in tot mediul social prin implicarea oamenilor gifted.

O caracteristica esentiala care poate transforma supradotatii in eroi sau victime este puternica lor implicare in ceea ce fac indiferent de riscuri sau de dificultati. Este una dintre cele mai mari dureri cand acestor oameni li se reteaza aripile si sunt fortati sa traiasca o viata plata si fara perspective. In acest caz ei devin datorita extremei lor sensibilitati sufletesti, victime ale societatii in loc sa fie factorii de progres ai acesteia. Putem vedea aceasta istorie urmarind exemple concrete, daca deschidem orice enciclopedie si citim biografiile celor care au lasat o urma pozitiva adanca in istorie.

Pe de alta parte, sistemul de reprezentare sociala in viata politica promoveaza in general personalitati egocentrice, cu caracter amoral, setosi de putere, gestionari ai crizelor pe care le intretin pentru a le exploata in propriul beneficiu. Acestia au deseori reactii adverse fata de supradotati pe care-i simt ca potentiali concurenti. Astfel se explica toate gulagurile, pogromurile, canalele si alte urme adanci in istorie unde au fost nimiciti generatii de oameni haraziti muncii lor. In aceste situatii politico-sociale riscurile persoanelor gifted- copii sau adulti – devin si mai evidente.

Din aceste motive marea maturitate a deciziei politice se regaseste in initierea procesului de brain regain prin care supradotatii ce au capatat maturitatea cunoasterii extensive atat a culturii proprii cat si altor culturi sa poata fi integrati in viata sociala si economica din tara de origine. Incurajarea educatiei specifice pentru supradotati si utilizarea locala a acestei resurse extraordinare in programe de dezvoltare locala este a doua decizie majora care reflecta constientizarea matura a schimbarii politicilor catre profesionalism politic.

Influenta supradotatilor in istorie


Cati dintre inaintasii nostri care au marcat istoria au fost promovati la ei acasa? Deseori tinerilor sau adultilor supradotati le ramane un singur drum de ales daca vor sa-si duca la indeplinire menirea: emigrarea intr-un mediu mai prietenos. In acest caz tarile care-i primesc se dezvolta, in timp ce tara de origine nu o face, traind in saracie, coruptie, minciuna, manipulare, viciu si saracie.

Facand un studiu asupra biografiilor oamenilor celebri gasim multe vieti scurtate prematur, conditii de trai la limita saraciei absolute, crime si chinuri in inchisori politice, ignorarea totala a muncii de inalta performanta de catre contemporani, sau chiar de urmatoarele cateva generatii, insotite insa de opere ce au devenit in timp nemuritoare.

Istoria este plina de victime din randul celor care au facut totul pentru a rezolva crizele create de imperfectiunile sistemului social.

Niciodata insa nu a existat o mai mare nevoie de supradotati decat in perioada contemporana. Daca evolutia istoriei de pana acum a fost relativ lenta si numarul de solutii necesar adaptarii la noile conditii relativ mic, in perioada actuala ignorarea sau reprimarea potentialului urias al supradotatilor poate deveni de-a dreptul riscanta datorita vitezei de evolutie in crestere exponentiala a societatilor, a multiplicarii crizelor si a adancirii acestora, a dinamismului crescut al adaptarii si a nevoilor din ce in ce mai mari de solutii.

Concluzii


Educarea copiilor supradotati si integrarea sociala a tinerilor si adultilor supradotati devin din ce in ce mai mult prioritati mondiale. Majoritatea tarilor care au investit eforturi si resurse pe aceste doua directii au reusit sa se dezvolte economic, sa deschida campuri de cercetare si aplicare catre noi tehnologii, au reusit sa micsoreze decalajele sociale si economice si sa micsoreze rata de degradare a mediului natural. Aceste tari au reusit sa formeze un corp de politicieni si policy makers capabili sa gestioneze mai bine problemele curente si sa proiecteze mijloace concrete mai adecvate pentru evitarea sau solutionarea unor crize.

Cele mai profunde studii educative au fost integrate in metodologii de lucru sub conceptul de gifted education si in acest moment ele se adreseaza unui numar din ce in ce mai mare de copii care prezinta potentiale de dezvoltare a abilitatilor personale.

Punctul de inflexiune care a fost creat de schimbarea atitudinii clasice fata de supradotati a creat o diferenta specifica vizibila in multe domenii.

A venit si timpul ca Romania sa faca acest pas hotarator ca o alternativa de ridicare pe termen mediu a gradului de profesionalism si de responsabilitate, de corectitudine a solutiilor si de rigoare a deciziilor, de finalizare a proiectelor si de micsorare a risipei de resurse umane si materiale.

Cum spune un proverb romanesc « Omul sfinteste locul », asa ca trebuie sa investim in oamenii ce pot reintoarce investitia si multiplica experienta pozitiva.

Anexa:


Studii internationale

“Cercetări Longitudinale privind Programele pentru elevii şi studenţii talentaţi şi supradotaţi”

Au fost utilizate mai multe metode pentru studierea diferitelor tipuri de programe pentru elevii şi studenţii supradotaţi. Anumiţi cercetători au analizat productivitatea creativă a studenţilor
talentaţi şi supradotaţi. Delcourt (1988) şi Starko (1986) au analizat productivitatea creativă a
studenţilor cu ajutorul studiilor retrospective. Delcourt (1988)
a analizat caracteristicile comportamentului creativ/productiv la
adolescenţi care s-au implicat în studii importante pe teme alese de către aceştia atât în mediul şcolar, cât şi extra-şcolar. Selectarea studenţilor pentru acest studiu s-a bazat pe aspectele
cantitativ şi calitativ ale proiectelor; aşadar, supradotarea a fost privită ca un mod de exprimare a performanţelor şi s-a concentrat asupra naturii dinamice a supradotării (Renzulli, 1986) la 18 studenţi din mediul liceal din patru unităţi din regiunea de Nord-Est. O analiză calitativă a interviurilor,
chestionarelor şi documentelor studenţilor a relevat idei privind familia,
şcoala şi studenţii luaţi ca individ. Au rezultat următoarele modele (1)
studenţii vizaţi prezintă într-adevăr caracteristici similare celor ale adulţilor
creativi/productivi; (2) aceşti studenţi pot furniza şi informaţii despre consumatori; şi (3) procesele de învăţare aferente acestor studenţi necesită o atenţie sporită dacă vrem ca abilităţile acestora să fie înţelese mai bine de către ei înşişi, de către părinţi şi profesori. Şase ani mai târziu, Delcourt (1994) a efectuat un studiu de monitorizare a intereselor, a experienţei educaţionale şi profesionale, a planurilor privind cariera şi a proiectelor participanţilor. Rezultatele au indicat faptul că studenţii şi-au menţinut obiective similare sau identice privind cariera din perspectiva planurilor pe care le au în liceu şi au rămas în domeniile majore de studiu la facultate. Cei de la facultate s-au declarat mulţumiţi de finalizarea proiectelor privind cursurile şi profesiile, având în vedere faptul că aceste misiuni coincid cu interesele şi obiectivele acestora. Această congruenţă a făcut ca aparent studiile acestora să fie mai uşor de finalizat. Câţiva dintre aceştia nu au fost interesaţi în mod special de nivelurile superioare de realizare pe plan profesional, ci mai degrabă de relaţiile bune cu prietenii şi familia. Per total, tinerii care au participat la studiul de monitorizare s-au declarat mulţumiţi de alegerile pe care le-au făcut în privinţa activităţii educaţionale şi profesionale şi sunt în continuare interesaţi de oportunităţile privind productivitatea creativă.

Starko (1986) a analizat şi efectele participării la activităţile legate de Enrichment Triad
Model (Modelul Triadic de îmbogăţire a cunoştinţelor) privind productivitatea creativă ulterioară a studenţilor. Studenţii care au participat la aceste programe pe o perioadă de minim patru ani au fost comparaţi cu cei care s-au calificat pentru astfel de programe, dar care nu au primit nici un fel de servicii. Au fost utilizate chestionare pentru a stabili numărul de produse creative realizate de ambele grupuri, atât în cadrul programelor şcolare, cât şi în cadrul celor extra-şcolare independente. De asemenea, prin intermediul chestionarului, s-au adunat informaţii referitoare la atitudinile şi abilităţile asociate productivităţii creative. Datele au fost analizate cu ajutorul regresiei ierarhice multiple, precum şi cu ajutorul analizei calitative a articolelor din chestionar cu variante multiple de răspuns. Rezultatele au demonstrat faptul că studenţii care s-au implicat în proiectele de studiu din SEM adesea au realizat propriile produse creative atât în mediul şcolar, cât şi în cel extra-şcolar faţă de studenţii din grupul de comparaţie. Un număr total de 103 studenţi, 58 de studenţi care participă la program
şi 45 de studenţi care nu participă la program, cu abilităţi similare, au participat la studiu. Grupul din cadrul programului pentru îmbogăţirea cunoştinţelor a înregistrat de două ori mai multe proiecte creative per student (3.37) faţă de grupul de comparaţie (1.4). Grupul care a participat la programele pentru îmbogăţirea cunoştinţelor a înregistrat de două ori mai multe produse creative proprii aferente activităţii extra-şcolare (1.03) decât grupul de
comparaţie (.50). În plus, studenţii care participaseră la programul de îmbogăţire a cunoştinţelor au fost caracterizaţi de o diversitate mai mare a proiectelor şi un rafinament sporit
al produselor creative realizate şi al modului de descriere a obiectivelor. Un student nu a “pictat” pur şi simplu, ci “am pictat şi am lucrat la un catalog cu picturile mele”; alţii nu s-au limitat la citirea unor articole despre animale, ci au “observat comportamentul animalelor sălbatice şi au făcut înregistrări şi observaţii în acest sens.” Alte exemple din grupul pentru îmbogăţirea cunoştinţelor au inclus studenţii care compuneau piese muzicale, care scriau romane, abordând diferite genuri literare (de dragoste, poliţiste, etc.),
pe cei care au realizat un sistem de lansare a prototipurilor rachetelor şi au proiectat şi construit prototipuri de casă şi mobilier.

La o examinare a studenţilor care au participat la un program triadic timp de aproximativ un deceniu, Hébert (1993) a identificat mai multe beneficii ale implicării în acest program. Nouă studenţi de liceu din anii terminali care au participat la program au fost supuşi unor interviuri complexe în legătură cu experienţa educaţională la zece ani de la implicarea în program. Studenţii selectaţi pentru studiu au fost aleşi datorită numărului şi calităţii produselor Tip III finalizate în timpul activităţii Programului de bază pentru copii şi studenţi talentaţi şi supradotaţi. Interviurile luate studenţilor privind activităţile Tip III au fost transcrise şi analizate pe subiecte. Constatările majore legate de studiu au indicat faptul că interesele studenţilor pentru Tipul III au afectat planurile privind activitatea post-liceală, că studenţii au declarat că este nevoie de mai multe activităţi creative la liceu, că reducerea productivităţii creative legate de Tipul III apare în timpul primilor ani de liceu, şi că procesul aferent Tipului III reprezintă un antrenament important pentru productivitatea ulterioară.

Într-un alt studiu longitudinal, Westberg (2002) a urmărit de asemenea alegerile pe care le-au făcut în viaţă Producătorii Tineri şi Talentaţi care au participat la un program în perioada
1981-1984, bazat pe Enrichment Triad Model (Modelul Triadic de îmbogăţire a cunoştinţelor). A identificat mai mulţi studenţi care au participat la acest program în Minnesota şi este în curs de finalizare a studiului şi de consemnare a rezultatelor obţinute. Unul dintre participanţii la studiu efectuat de aceasta a fost Grant, care a inventat clema pentru şireturi de pantofi şi care a continuat să facă invenţii în timpul gimnaziului şi liceului. În momentul în care Karen l-a intervievat pe Grant, atunci în vârstă de 27de ani, care îşi încheia studiile doctorale la Cal Tech în domeniul ingineriei aeronautice, Karen a găsit tendinţe similare la cei din Delcourt, Starko, şi Herbert. Grant a făcut dovada implicării permanente în numeroase proiecte creative, a interesului manifestat pentru lucrări literare creative, terminând nouă romane, toate cu cadre de desfăşurare şi teme futuriste; pasiunile din tinereţe au fost documentate pe
Interest-A-Lyzer (Renzulli, 1977) (Analizatorul interesului) care priveşte activităţile actuale ale acestuia.
Grant are un agent literar şi în prezent are două lucrări în curs de publicare, în plus la postul de inginer aeronautic care îi oferă satisfacţii.

Studiul 2


Cifrele actuale indica faptul că 50 % dintre studenţii supradotaţi înregistrează performanţe reduse în SUA. Aceste cifre sunt mai mari în rândul copiilor săraci.

Documentaţia de specialitate care descrie problema performanţelor academice slabe în rândul studenţilor supradotaţi îşi are originea în lucrările lui Conklin (1940), care a efectuat câteva dintre primele studii privind studenţii cu un IQ ridicat care au înregistrat eşecuri. Încă din 1955, John Gowan a descris persoana supradotată cu performanţe reduse ca fiind “una dintre cele mai mari pierderi ale culturii noastre ” (Gowan, 1955, p. 247). După mai mult de cinci decenii, performanţele reduse în rândul studenţilor supradotaţi constituie încă o problemă majoră. Conform unui studiu privind evaluarea nevoilor naţionale, efectuat în 1990 de către Centrul Naţional de Cercetare pentru Copiii talentaţi şu supradotaţi, majoritatea profesorilor acestor studenţi din Statele Unite sunt în continuare de acord cu Gowan, deoarece aceştia au identificat problema performanţelor slabe din punct de vedere cantitativ (Renzulli, Reid & Gubbins, 1990).
Anumiţi studenţi înregistrează performanţe reduse sau eşec şcolar din motive evidente: prea multe absenţe de la şcoală, rezultate slabe, comportament perturbator, respect de sine scăzut, probleme de familie şi sărăcie. În plus la factorii de risc ce preconizează motivele aferent eşecului majorităţii studenţilor, o altă problemă persistentă care duce la performanţele scăzute ale studenţilor supradotaţi sau cu potenţial sporit este reprezentată de programa necorespunzătoare şi de conţinutul cursurilor pe care le frecventează zilnic. Sutele de ore petrecute în fiecare lună în clase unde studenţii au rar ocazia de a parcurge o programă nouă sau atractivă, plictiseala de a îndeplini sarcinile atribuite, care nu implică subiecte de actualitate, nivelele reduse privind dialogul şi lipsa de corelare a conţinutului cursurilor cu capacităţile studenţilor au ca rezultat frustrarea ce caracterizează majoritatea studenţilor noştri eminenţi. De fapt, ultimele date bazate pe studiul privind performanţele reduse au evidenţiat faptul că 50 % dintre studenţii supradotaţi înregistrează aceste rezultate slabe în timpul liceului ( Reis, 1995)