Follow si Like:
Pentru cine e nescoala? Cine si-ar putea permite nescoala? #nescoala??
Vin primele intrebari…
-
Copilul meu se va juca toata ziua jocuri?
-
Si ce va face dupa? Se va mai integra in scoala?
-
Si ce diploma va avea?
-
Va fi un neadaptat, un neinteles?
-
Copilul meu nu e in stare sa duca nimic la capat, cum se va descurca in unschooling?
Te intrebam: Ai fi vrut sa cresti mai liber, mai constient de tine si de competentele tale, mai sanatos emotional, sa inveti ce-ti doresti, asumat si natural?
Ei bine, ar fi putut fi un cadru pentru ca tu sa te dezvolti asa.
Care crezi ca ar fi fost acel cadru?
Daca ar exista acel cadru, cu ce fel de abilitati ai putea functiona bine?
Nescoala e un mindset
Si daca vrei sa ajungi aici, ai nevoie de ceva curaj, sa construiesti niste abilitati noi.
Oamenii ajung la nescoala in timp, dezvoltand abilitati – obisnuinte de organizare a timpului personal.. Pentru a fi un bun unschooler ai nevoie de anumite abilitati. Se pot forma? Daaa!
Daca copilul tau isi pune intrebarea: “ce fac la scoala, la ce e buna?” atunci clar ar merita macar sa incerci sa faci unschooling.
Imi amintesc cand eram copil, ma trezeam mai tarziu. Apaream in sufragerie. Tatal meu era deja acolo, in postura de citit, si avea deja cred cam cel putin o ora de lectura. Si ma intreba ca o mantra, fapt care mi-a schimbat viata: Care e programul tau azi? Nu cred ca i-am dat vreun raspuns vreodata foarte elaborat. Insa primind intrebarea la prima ora, cam dupa ce m-am dat jos din pat si mi-am luat micul dejun, exact atunci cand simti ca ar urma ceva si nu-stii-ce, mi-a schimbat mindset-ul.
Un copil gifted nu prea are startegii de invatare si poate fi foarte haotic, foarte capabil, si foarte curios si intens – toate simultan.
Pentru un copil supradotat sunt cateva lucruri de pus la punct.
Organizarea mintii, a timpului si a invatarii.
Copilul supradotat are nevoie de structurare si formare a unor competente constiente de organizare. Si sa lucreze elaborat, programatic si treptat, in timp, pe formarea acestor strategii cu persoane care il sustin. Nu, nu se vor forma singure aceste abilitati (decat foarte rar, si stim din istorie ca se nasc si oameni autodidacti care depasesc orice asteptari pe organizarea timpului si invatare pe interese).
Are nevoie sa practice organizarea timpului – time management, organizarea mintii si organizarea invatatii – abilitati de invatare!
Procesul de frustrare. Si nerabdarea.
Pai cei care nu trec prin frustrarea plictiselii nu isi pun niciodata problema despre “ce vreau sa fac”. Sunt mecanici in abordare si fac “ce li se spune”, ca niste automatoane. Insa avand exercitiul frustrarii, invata sa isi asume si sa isi caute interesele. Simplu? Chiar ca e simplu daca il tratati ca pe un proces de invatare. Nerabdarea poate fi si ea un aspect al incapacitatii de a sta frustrat. Vreau sa invat multe pentru ca nu pot sa stau o clipa locului cu frustrarea mea. Hm. E necesara exersarea “timpului cand nu fac nimic” programat. Musai. Intr-un cadru organizat, evident, cu zero presiuni. Nu credem ca exista libertate, daca nu e o libertate asumata, constienta.
Autoreflectia. Metagandirea.
Alt proces primordial pentru un unschool-er: abilitatea sa reflectezi asupra ta – sa fii auto-reflexiv – sa cauti propriile lacune din cunoasterea ta, si sa le acoperi cu lectura, proiecte, sau cursuri. Un alt proces constient de invatare.
Increderea.
Un unschool-er poate sa se si piarda. Are sau nu are un grup de studiu? Daca are o comunitate, sunt mici sanse sa se piarda de grup, sa se simta un inadaptat, sau sa nu inteleaga cam ce face lumea la varsta lui.
Pasiunile se nasc din incursiuni cu oameni curiosi ca tine, intamplari de tip “coincidente” in care te intalnesti cu fix persoana potrivita, din comunicare pe subiect cu altii ca tine. Ai nevoie de incredere ca vei gasi raspuns. Ai nevoie de convingerea ca intr-o lume deschisa vei gasi orice , daca “ramai in intrebare” si cauti.
Feedback-ul.
Sa ceri si sa primesti feedback? E absolut necesar, e o competenta pe care un copil gifted o poate avea daca se lucreaza constient pe aceasta abilitate, intr-un mediu care valorizeaza feedback-ul si toti sunt deschisi legat de asta.
Metainvatarea.
Inseamna sa te autoeduci sa mergi dincolo de “invatarea de suprafata”. Vrei sa fii o persoana de “forma T”! Sa ai bratele deschise sa mergi spre cunoastere, si sa mergi si mai adanc, sa cunosti putin despre toate lucrurile. Goethe spunea asa: “am stii mai multe lucruri daca nu am vrea sa le stim atat de bine”. Sa inveti despre ceea ce vrei sa inveti, in timp ce renunti la altele, este o negociere pe care o vei avea de facut.
Un copil gifted s-ar imprastia in toate directiile, pentru ca poate, si e tare curios, si are nevoie sa inteleaga si cand sa se opreasca, si cand sa mearga inainte. Barometrul acesta cum il stabilesti? Pai invatand sa iti apreciezi propria invatare, si sa iti permiti sa decizi, “stiu destule”, voi sti mai multe la anul, sau fac o pauza. Aceasta negociere interna si externa este un proces de invatare!
Fratele meu avea un mod de a se pozitiona inedit fata de “a sti” care m-a ajutat. Mi-a spus o data despre niste matematici superioare: stiu sigur ca intr-o buna zi le voi sti si pe-astea, imi propun, dar acum ma intereseaza altceva. Mi-a dat un sentiment de flexibilitate, de eliberare, si chiar am simtit spatiul de a explora si de a ma intoarce la ceva ce nu am inteles, ce nu pot acum, sau nu simt ca are sens sa merg mai departe.
